Această pictură surprinde o alee liniștită mărginită de copaci, scăldată în lumina moale, pătată a unei după-amieze târzii. Pictorul folosește o pensulă delicată dar vie, cu tușe scurte și fragmentate care creează un efect sclipitor ce amintește de tehnicile impresioniste. Compoziția conduce privirea pe traseul aleii, unde mici siluete adaugă scară și viață fără a tulbura atmosfera liniștită.

Paleta de culori este bogată în tonuri de verde și galben, amestecate cu nuanțele pământii ale potecii și umbrele subtile ale copacilor. Există un ritm blând în textura frunzișului și în jocul de lumină și umbră, evocând un moment liniștit în care aproape se pot auzi foșnetul frunzelor și simți căldura soarelui filtrată printre ramuri. Din punct de vedere istoric, această lucrare reflectă un moment de frumusețe naturală, invitând privitorul să se oprească și să savureze calmul contemplativ oferit de natură.