În acest peisaj vibrant, câmpuri îmbelșugate se întind sub un cer dramatic, zbuciumat cu nori care par să danseze într-o mișcare tumultoasă. Iarba verde smarald, presărată cu flori sălbatice—margarete și maci—adaugă o explozie veselă de culoare, contrastând armonios cu albastrul profund și griul cerului de deasupra. Tehnica de pensulare caracteristică lui Van Gogh este evidentă, cu lovituri groase și texturate care dau viață scenei; fiecare lovitură pare să pulseze cu energie, rezonând cu șoaptele naturii înainte de furtuna iminentă.

Compoziția atrage privirea către orizont, unde casele rurale și copacii goi stau fermi pe fundalul furtunii iminente. Există un echilibru frumos în această piesă—haosul norilor învârtiți reflectă liniștea câmpului de dedesubt. Părem să simțim tensiunea din aer, un dans între ploaia care se apropie și câmpul strălucitor; aceasta întruchipează dualitatea naturii—frumusețea și furtuna sa. Această operă reflectă starea emoțională a artistului într-o perioadă de zbucium personal, transformând un peisaj simplu într-o experiență profund emoțională.