Pictura evocă un sentiment de liniște și introspecție, un moment liniștit găsit în inima unei păduri. Compoziția ghidează privirea spectatorului de-a lungul unei poteci care coboară ușor în adâncurile verzi. Arborii impunători, redați cu pensule lungi, verticale, creează un sentiment de închidere, ca și cum spectatorul ar fi invitat să intre într-o lume secretă. Lumina soarelui se filtrează prin coronament, stropind poteca și creând o mozaică de lumină și umbră.

Tehnica artistului este evidentă în utilizarea culorilor vibrante, în special a variațiilor de verde care creează profunzime și textură. Artistul folosește tehnica impasto. Pensulațiile sunt vizibile, adăugând o calitate tactilă. Figura unei femei în haine simple care merge pe cărare îmbunătățește senzația de scară și adaugă o prezență umană, ghidând spectatorul mai departe în scenă. Efectul general este senin; o senzație de pace, de singurătate și o invitație la contemplație este palpabilă.