Scena se desfășoară în fața noastră cu un aer dramatic, ca și cum ar fi fost surprinsă într-un moment fugitiv al povestirii. O stâncă impunătoare domină compoziția, pantele sale accidentate conduc privirea spre un oraș fortificat, îndepărtat, care se agață de înălțimi. Albastrul și verdele rece ale mării mângâie baza stâncii, unde un grup de figuri este implicat într-o agitație de activitate. Se luptă să manevreze o barcă lungă, corpurile lor fiind aplecate într-un efort colectiv, sugerând o narațiune despre muncă și cooperare. Lumina se joacă pe hainele lor și pe suprafața bărcii, dând o senzație de căldură. Cerul este plin de nori în mișcare. Întregul tablou este impregnat de un sentiment de mișcare și dramă, atrăgând spectatorul în lumea sa narativă.