Scena se desfășoară cu o vibrație scăldată în soare; o potecă de grădină se curbează invitând spre o priveliște îndepărtată de dealuri ondulate și un cer senin punctat de nori pufoși. Aerul însuși pare să strălucească de lumină, o mărturie a utilizării magistrale a culorii și a luminii de către artist. O mică figură, o fetiță într-o rochie roșie, stă la marginea potecii, adăugând un element uman frumuseții naturale.

Tușele de pensulă, scurte și distincte, creează o suprafață texturată care surprinde esența scenei. Copacii sunt redați cu o energie vibrantă, frunzele lor sunt un mozaic de verde și galben. Tehnica artistului, caracteristică mișcării impresioniste, subliniază calitățile trecătoare ale luminii și atmosferei. Grădina izbucnește de viață, o simfonie de culoare și formă. Este un moment surprins, un sentiment evocat – o mărturie a frumuseții găsite în cotidian. Efectul general este de liniște și bucurie, o celebrare a lumii naturale.