Această scenă evocatoare se desfășoară de-a lungul unei porțiuni liniștite de coastă, unde pământul și marea se întâlnesc ușor sub un cer senin. Pictura delicată a artistului surprinde mișcarea subtilă a valurilor care dansează la țărm, crestele lor spumoase fiind luminate de lumina naturală blândă. În dreapta, o clădire veche de piatră cu acoperiș de țiglă roșie stă ca un paznic tăcut, fațada sa uzată spunând povești despre timp. Aproape de clădire, o figură solitară, probabil un localnic, se oprește, adăugând o prezență umană fără a tulbura atmosfera liniștită a tabloului.

Compoziția echilibrează elegant expansiunea apei și cerului din partea stângă cu elementele arhitecturale și naturale din dreapta, ghidând privirea spre silueta munților îndepărtați și un sat pitoresc amplasat la poalele lor. Paleta de culori — un amestec de maro pământiu, verde delicat și albastru rece — evocă o zi pașnică scăldată în lumină moale. Aici există un ritm liniștitor, o invitație tăcută de a respira briza mării și de a simți căldura soarelui. Din punct de vedere istoric, lucrarea reflectă o profundă apreciere pentru momentele liniștite ale naturii, surprinzând frumusețea subtilă a unui sat mediteranean de coastă și demonstrând o stăpânire abilă a luminii și atmosferei, caracteristică tradițiilor peisagistice de la sfârșitul secolului al XIX-lea.