Peisajul evocator surprinde o furtună iminentă care se apropie deasupra unei câmpii vaste, unde un grup de bizoni se adună în jurul unei surse mici de apă. Compoziția este echilibrată cu măiestrie, cu copaci înalți și desi la stânga, contrastând cu cerul întunecat din dreapta. Bizonii, redați cu tușe texturate, stau liniștiți în prim-plan, ancorând scena în sălbăticia naturii.

Paleta de culori este bogată și atmosferică — verdele și brunul adânc al ierbii și copacilor se contopesc armonios cu albastrul și griul norilor de furtună. Lumina care pătrunde prin nori în depărtare creează o strălucire dramatică ce amplifică tensiunea dintre calm și furtună. Această pictură invită privitorul să simtă aerul încărcat și să audă tunetul îndepărtat, evocând respect și uimire pentru puterea naturii. Din punct de vedere istoric, reflectă fascinația americană din secolul al XIX-lea pentru Vestul sălbatic, întruchipând frumusețea și amenințările sale ascunse.