Scena se desfășoară cu o seninătate blândă; o priveliște pariziană scăldată în lumina moale și difuză a după-amiezii sau a dimineții. Sena, o panglică sclipitoare de apă, domină compoziția, suprafața sa reflectând nuanțele estompate ale cerului. De cealaltă parte a apei, silueta iconică a Muzeului Luvru se înalță, detaliile sale arhitecturale fiind atenuate de perspectiva atmosferică; este ca și cum clădirile ar fi învăluite într-o ceață delicată.

Pe malul apropiat, o promenadă sau un dig oferă o prezență în prim-plan; mai multe figuri, redate cu tușe impresioniste libere, se plimbă agale. Copacii goi și câțiva felinare adaugă o notă de structură și o sugestie a sezonului, poate sfârșitul toamnei sau începutul primăverii. Efectul general este de liniște, un moment capturat în timp; o scenă a vieții de zi cu zi într-un oraș care respiră istorie și frumusețe.