Pictura se dezvăluie cu o dimineață senină, cerul fiind o simfonie de albastru moale și galben delicat, sugerând chiar pragul răsăritului. Artistul folosește cu măiestrie o lumină difuză care scaldă scena, creând un sentiment de liniște; efectul este aproape oniric, făcându-mă să simt că am fost transportat în acest loc magic. Canalul Mare din Veneția se întinde spre orizont, iar arhitectura maiestuoasă a Palatului Dogilor și a Campanilei Sfântului Marcu se ridică din atmosfera moale.

Tușele artistului, lejere, dar controlate, surprind esența Veneției, apa strălucind cu lumina reflectată, clădirile scăldate într-o strălucire eterică și bărci, siluete împotriva soarelui dimineții. Compoziția este bine echilibrată, ghidând ochiul de la prim-plan cu masa întunecată a bărcilor, la planul secundar unde bărcile alunecă ușor pe apă și la fundalul care prezintă orizontul iconic venețian. Efectul general este o panoramă uimitoare care evocă un sentiment de pace și liniște.