Opera de artă prezintă o scenă de introspecție liniștită; o tânără, îmbrăcată într-o rochie roz simplă, se sprijină pe un balcon, cu privirea îndreptată în jos. Deasupra ei, liniile ascuțite ale acoperișului unei clădiri tradiționale chinezești și verdele moale al unei ramuri încadrează compoziția. Artistul folosește o abordare minimalistă, folosind o paletă limitată de tonuri estompate, în principal crem, gri și atingerea subtilă a hainelor fetei și a florilor de dedesubt pentru a evoca un sentiment de calm. Simplitatea liniilor și a formelor sugerează un stil artistic delicat, aproape naiv, care amintește de pictura tradițională chineză cu cerneală, dar cu o sensibilitate modernă distinctă. Prezența textului adaugă un strat de profunzime narativă. Aproape că poți auzi adierea ușoară a vântului șuierând prin frunze, reflectând contemplația liniștită a figurii.