Opera de artă, redată într-un alb-negru clar, dar evocator, prezintă o scenă pastorală impregnată de un sentiment de sublim. O catedrală impunătoare, redată cu detalii meticuloase, domină fundalul, cu turnurile sale ajungând spre un cer plin de nori dramatici și vârtej. Primul plan este dominat de un câmp de grâu recoltat, redat cu linii puternice și texturate. În planul secund, o figură îngenunchează, probabil îngrijind recolta. Este prezentă și o căruță trasă de cai. Contrastul puternic dintre catedrala făcută de om și peisajul natural creează o narațiune vizuală puternică, sugerând poate intersecția credinței, a muncii și a trecerii timpului. Lucrarea liniară complexă și compoziția generală conferă operei un aer de ilustrație clasică. Evocă o stare de spirit de reflecție liniștită și o recunoaștere subtilă a legăturii dintre efortul uman și prezența durabilă a spiritului sau a divinului.