Scena se desfășoară cu o energie viscerală; o coridă redată în linii brute și dramatice. Aproape că aud vuietul mulțimii, zgomotul copitelor, urletele disperate ale taurului. Compoziția este un vârtej de mișcare: un taur care atacă, călăreți care încearcă cu disperare să mențină controlul și figurile bărbaților care se luptă să doboare fiara. Textura aspră a imprimării, obținută prin linii gravate, dă un sentiment de imediatitate, ca și cum ar surprinde o clipă trecătoare în timp. Măiestria lui Goya constă în a transmite nu doar spectacolul, ci și emoțiile crude ale evenimentului – frică, curaj și tragica inevitabilitate a morții. Utilizarea luminii și a umbrelor, atât de caracteristică lui Goya, intensifică drama, evidențiind taurul și matadorul, atrăgând spectatorul în inima acțiunii. Este o declarație puternică despre condiția umană, încadrată în contextul unui sport brutal.