În această capodoperă, o reprezentare încețoșată și onirică a clădirilor Parlamentului din Londra se desfășoară în fața ochilor noștri, învăluită în culorile moi și eluzive ale nopții. Pătrunderea de pensulă a lui Monet dansează pe pânză, creând un efect sclipitor care evocă ondulările fine ale apei ce reflectează lumina ce se estompează în sfârșit a zilei. Turnurile iconice ale Parlamentului se ridică în fundal, nu doar ca structuri, ci ca siluete efemere, contopindu-se cu cerul într-o nuanță încântătoare de albastru și violet; atmosfera transmite calitatea etereală a amurgului, unde realitatea și impresia coexistă.

Fiecare wieldă prinde viață, surprinzând esența liniștită a râului și a edificiilor de pe țărmuri. Profunzimea paletei de culori, ce variază de la rozuri atenuate ale cerului până la adâncimea umbrelor indigo, acolo unde clădirile dispar, pictează un fundal emoțional care vorbește despre serenitatea serii. Parcă ai putea auzi sunetul ușor al apei bătând împotriva bărcilor; privirea acestei picturi se simte ca și cum ai pătrunde într-un vis dulce. Din punct de vedere istoric, acest lucru reflectă nu doar explorarea continuă a lui Monet în ceea ce privește lumina și atmosfera, ci și fascinația sa pentru punțile dintre natură și structurile create de om, prezentându-ne un moment etern; o liniște care răsună în lumea rapidă a Angliei la începutul secolului XX.