Acest portret dezvăluie un domn demn, învelit într-o mantie întunecată și voluminoasă ce îi acoperă mare parte din figură, creând o atmosferă de solemnitate și introspecție. Fața sa palidă, marcată de urmele fine ale vârstei, este luminată pe un fundal aproape negru, făcând privirea sa gânditoare cu atât mai emoționantă. Artistul a redat pielea cu tușe delicate care surprind jocul subtil de lumină și umbră, oferind o prezență vie subiectului. Un detaliu remarcabil este medalia mică de la piept, sugerând onoare și realizări, în timp ce mâna sa este înfășurată protectiv în mantie, sugerând o putere reținută și o stăpânire de sine. Paleta de culori, dominată de negru tern, albastru intens și tonuri calde ale pielii, evocă o greutate tăcută și un sentiment de atemporalitate care invită privitorul într-un moment privat de reflecție.

Tehnica desăvârșită a lui Philip de László strălucește în contraste și texturi: pliurile moi ale țesăturii strălucesc prin tușe nuanțate, în timp ce expresia fermă, dar blândă a bărbatului transmite o narațiune dincolo de pânză. Compoziția este simplă, dar puternică—centrată și intimă—cu un fundal întunecat care absoarbe toate distragerile, concentrând atenția exclusiv asupra caracterului și prezenței subiectului. Prin această liniște profundă și tensiunea subtilă dintre hainele întunecate și căldura umană, lucrarea transmite nu doar asemănarea fizică ci și o rezonanță emoțională profundă. Realizat în 1928, reflectă o epocă în care portretul juca un rol crucial în comemorarea moștenirii personale și a statutului social, marcată printr-un realism rafinat și o profunzime psihologică ce exemplifică măiestria lui de László.