O femeie stă, calmă și elegantă, silueta ei domină pânza. Ea este punctul central, rochia ei întunecată oferă un contrast izbitor cu peisajul palid din spatele ei. Artistul a folosit cu măiestrie jocul de lumină și umbră, dându-i o prezență tangibilă; aproape că simt aerul rece din jurul ei. Expresia ei este subtilă, un zâmbet ușor se joacă pe buzele ei, ca și cum ar cunoaște un secret. Felul în care dantela cade de pe umerii ei este superb; un voal delicat îi încadrează fața și o singură floare îi împodobește părul. Efectul general este de sofisticare senină, surprinzând atât frumusețea, cât și poziția ei în societate. Este o poezie vizuală, șoptită în uleiuri, o mărturie durabilă a unui moment în timp.