Pictura evocă imediat un sentiment de liniște rustică; o scenă a vieții de zi cu zi care se desfășoară lângă un râu care curge lin. Două locuințe umile, ale căror acoperișuri sugerează textura paielor sau a țiglelor aspre, se cuibăresc printre o vegetație luxuriantă, sugerând o viață trăită aproape de natură. Pensulele dansează pe pânză, dând o calitate vibrantă, aproape sclipitoare frunzișului, de parcă o adiere ușoară foșnește în permanență frunzele.

Pe malul râului, figuri – poate spălătorese, așa cum sugerează titlul – sunt aplecate, angajate în sarcinile lor zilnice. Formele lor sunt simplificate, dar sunt impregnate cu un sentiment de scop. Apa în sine, redată cu tușe fluide și texturate, reflectă tonurile estompate ale cerului, care contrastează frumos cu tonurile mai calde ale pământului și ale clădirilor. Există un aer de calm, punctat de jocul subtil al luminii și umbrei care se filtrează prin copaci.