O lumină moale, eterică scaldă scena, conferindu-i o calitate de vis; ca și cum ai fi martor la o amintire. Aerul pare dens de promisiunea unei zile proaspete. Structura morii de vânt este punctul focal incontestabil, ridicându-se maiestuos împotriva cerului luminos. Tehnica artistului este imediat evidentă: mici puncte de culoare plasate cu meticulozitate, o tehnică numită pointilism. Este o simfonie de verde, violet și galben care, de la distanță, converg într-o imagine coerentă. Apa reflectă cerul, creând o senzație de profunzime și calm. Liniștea este întreruptă doar de sugestia bărcilor la distanță, o reamintire blândă a ritmului liniștit al vieții. Impactul general este de seninătate și frumusețe subtilă, o instantanee a unui moment în timp, conservată pentru totdeauna. Această piesă pare aproape muzicală, un sonet vizual, poate, compus din puncte și linii de pigment pur.