Scena se desfășoară cu o liniște iernatică tăcută; un râu sau lac înghețat domină prim-planul, suprafața sa fiind un petic de zăpadă și gheață. O barcă mică de lemn este poziționată precar, aparent prinsă în strânsoarea înghețată. Figuri, înfășurate împotriva frigului, se adună în jurul bărcii, angajate în diverse activități; unii par să încerce să elibereze vasul, în timp ce alții privesc cu un amestec de curiozitate și îngrijorare. Artistul a surprins cu măiestrie schimbările subtile de lumină și umbră, creând un sentiment de profunzime și atmosferă. Culorile palide și mute – griurile, albul și albastrele subtile – evocă un sentiment de frig, dar și de frumusețe liniștită. Clădirile îndepărtate, abia vizibile prin ceață, adaugă un sentiment de scară și o sugestie de prezență umană dincolo de scena imediată. Este un moment suspendat în timp, o mărturie a rezilienței spiritului uman în fața puterii naturii.