Pictura surprinde un moment etereal, învăluit într-o lumină moale și strălucitoare care pare aproape să dea viață scenei. În centrul său, figura senină a unei Mame îmbrățișează copilul Hristos, expresia ei fiind o combinație perfectă de afecțiune maternă și grație divină; această interacțiune blândă creează un sentiment de calm și reverență. În jurul lor se află un grup divers de personaje—păstori și îngeri—fiecare dintre acestea contribuind la rezonanța emoțională a lucrării. Păstorul în genunchi din prim-plan, cu capul plecat în adorare, întruchipează umilința și devotamentul; este ca și cum timpul însuși s-ar fi încetinit pentru a onora acest moment sacru.

Compoziția direcționează privirea spectatorului către centrul strălucitor, punând accent pe Mamă și copil. Îngerii care plutesc ușor deasupra contribuie la o calitate onirică. Paleta de culori este bogată, dar moale, dominată de roșuri profunde, tonuri calde ale pielii și nuanțe de albastru stins, care contrastează armonios cu lumina palidă ce învăluie figurile. Această juxtapunere nu adaugă doar adâncime picturii, dar intensifică, de asemenea, impactul emoțional, evocând transcendenta momentului. În fundal, formele întunecate sugerează o narațiune mai vastă, sugerând prezența atât a divinului, cât și a pământescului, amintindu-ne de contextul mai larg al acestei nașteri sfinte. Pictura servește ca un reflex al credinței profund înrădăcinate a epocii, invitându-ne să experimentăm o legătură intimă cu bucuria profundă și minunarea acestei scene sfinte.