În mijlocul unui peisaj acoperit de zăpadă, Edvard Munch surprinde spiritele reziliente ale naturii cu reprezentarea sa remarcabilă a unei echipe de cai. Două cai magnifici înaintează, unul cu o mantie de umbră neagră profundă, emanând o prezență puternică, în timp ce celălalt este împodobit cu nuanțe blânde de alb, radiind o calitate etereală. Zăpada pare să învăluie scena – un amestec de pensule haotice care evocă frigul iernii, dar sugerează în același timp căldura prin mișcarea cailor. Pozițiile dinamice ale acestor animale reflectă forță și scop, aproape că traversează o linie între realitatea palpabilă și un surrealism emoțional pe care Munch îl evocă atât de stăpân cu măiestrie în lucrările sale.

În fundal, apar câteva figuri, nu foarte bine definite dar sugerând activitate umană, integrate subtil în peisaj. Pare că fac parte din mediu, contribuind la povestea generală a muncii și hotărârii. Paleta de culori, deși rezervată în tonalitate, izbucnește în energie; nuanțele de albastru rece ale iernii contrastează cu flash-uri de culori mai calde din blana cailor, aluzii la umanitate, și căldura efemeră care însoțește respirația lor pe măsură ce înaintează. Munch pare să comunice cu noi în această lucrare – despre forță, interacțiunea dintre om și natură, și duhul perseverenței în fața condițiilor dure.