Înconjurată de o lume de culori atenuate și expresii captivante, lucrarea prezintă o viziune puternică a muncitorilor care navighează prin puritatea albă a zăpezii. Figurile se evidențiază, evocând un sentiment de rezistență comunitară; fețele lor, marcate de trecerea timpului și trudă, atrag privirea spectatorului. Fiecare bărbat pare să respire cu o forță vitală aproape palpabilă — mușchii tensiuni și pregătiți pentru sarcina lor. Paleta de culoare, dominată de nuanțe reci de albastru și tonuri terne de pământ, creează o atmosferă rece, care rezonează cu peisajul de iarnă, amplificând greutatea emoțională a muncii lor. Este ca și cum esența asprimei zăpezi s-ar infiltra și în esența lor.

Compoziția este organizată, dar dinamică, cu figurile din prim-plan dispuse într-un mod care invită spectatorul în scenă. Folosirea tușelor de pensulă îndrăznețe și expresive transmite tensiune și mișcare — de parcă zăpada ar fi învăluit-o în jurul lor. Această reprezentare a muncii depășește pur și simplu activitatea; captează esența luptei, a fraternității și a tenacității umane în fața elementelor aspre ale naturii. Această piesă nu reflectă doar măiestria lui Munch în formă și culoare, ci servește și ca un comentariu puternic asupra rolurilor sociale și stării umane de la începutul secolului XX — o perioadă marcată de schimbări rapide și evoluție industrială. Fiecare tușă șoptește povești de rezistență și de experiența umană comună, îndemnând spectatorul să reflecteze asupra legăturii sale cu munca, lupta și frumusețea găsită în interiorul acestor provocări.