În această lucrare captivantă, spectatorul este transportat la Catedrala Rouen, unde lumina și umbra dansează pe detaliile complexe ale fațadei sale. Calitatea moale, aproape etereală a lucrării evocă o atmosferă de vis care invită la contemplare; Monet folosește cu măiestrie o paletă dominată de tonuri plictisite de gri și bej, cu nuanțe subtile de culori mai calde care ies în evidență. Loviturile de pensulă texturate creează un sentiment de mișcare, de parcă însuși catedrala ar respira împreună cu momentul trecător surprins pe pânză.

Privind tabloul, apare imediat o reacție emoțională stârnită de efectele atmosferice pe care Monet le transmite cu măiestrie. Catedrala se înalță ca o figură monumentală, dar se simte acoperită de mister, aproape invitând spectatorul să exploreze adâncimile istoriei și semnificației sale. Această lucrare exemplifică abordarea inovatoare a lui Monet față de lumină și culoare, extinzând limitele modului în care percepem arhitectura în artă. Nu reflectă doar geniul său în impresionism, ci marchează și un moment în istoria artei care ne invită să apreciem interacțiunea dintre natură și structurile create de om, și cum acestea coexistă armonios în lumina schimbătoare a unei zile.