Acest portret intim surprinde o tânără așezată pe un scaun de lemn, ținând un evantai delicat. Fata, îmbrăcată într-un șorț albastru închis peste o bluză albă, este redată prin tușe moi și texturate ale pensulei, care conferă scenei o calitate tandră, aproape șoptită. Tonurile pământii estompate ale fundalului, împestrițate cu pete de lumină și umbră, creează o atmosferă liniștită și contemplativă, sugerând un moment de pauză sau introspecție. Jocul subtil al luminii evidențiază expresia gânditoare a fetei și buclele delicate ale părului său, evocând un sentiment de inocență și liniște.

Compoziția este atent echilibrată, cu figura fetei ușor deplasată de centrul imaginii, ghidând privirea spectatorului de-a lungul diagonalei formate de scaun și evantai. Tușele artistului sunt lejere, dar deliberate, contopind figura cu mediul înconjurător, în timp ce păstrează un focus clar asupra prezenței sale. Paleta estompată de maro și albastru, accentuată cu pete de alb, transmite atât căldură, cât și reținere, ancorând lucrarea în interiorul domestic de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Această pictură pare o conversație tăcută prin timp — o privire intimă asupra copilăriei și a trecerii line a momentelor.