Lucrarea captează esența etereală a Catedralei din Rouen, învăluită în îmbrățișarea blândă a luminii de dimineață. Fațada catedralei este reprezentată cu o calitate visătoare; culorile se îmbină într-o ceață delicată, invitând privitorul să se cufunde în această clipă liniștită. Nuantele de aur, galbenii moi și verzii atenuați se îmbină perfect, creând o atmosferă strălucitoare care reflectă ora timpurie a zilei. Detaliile arhitecturii gotice, de obicei ascuțite și complexe, sunt aici îmblânzite, evocând un sentiment de liniște în loc de o realitate dură.

Pe măsură ce ne adâncim în tehnica lui Monet, mișcările pensulei par să danseze pe pânză. Ele sunt libere și spontane, capturând natura trecătoare a luminii în timp ce interacționează cu structura solidă a catedralei. Această abordare este emblematică pentru mișcarea impresionistă, subliniind natura efemeră a percepției. Compoziția, deși ancorată de catedrală, încurajează ochiul să rătăcească prin întreaga imagine, căutând cum lumina și culoarea transformă formele familiare în ceva supranatural. Impactul emoțional al acestei lucrări constă în capacitatea sa de a evoca nostalgie și contemplare, invitând privitorii să se oprească și să reflecteze asupra frumuseții atât a spațiului sacru, cât și a momentului efemer.