Opera prezintă o femeie goală așezată, văzută din spate, cufundată în contemplație. Forma ei este redată cu o paletă caldă, pământie – tonuri de piele bogate și sărutate de soare, contrastând cu tonurile mai reci ale fundalului. Ea este așezată pe o suprafață care pare a fi o întindere vibrantă și texturată de roz și roșu. Compoziția îndreaptă privirea spectatorului peste spatele femeii, ducând la o sugestie de peisaj în fundal. La distanță, sunt vizibile indicii de albastru și verde, poate o sugestie de cer și vegetație.

Această lucrare este o mărturie a măiestriei artistului în formă și culoare. Jocul de lumină și umbră creează un sentiment de volum și profunzime, evidențiind curbele corpului femeii. Pensulația pare liberă și expresivă, contribuind la sentimentul general de seninătate și naturalețe. Subiectul evocă un sentiment de intimitate liniștită, invitând spectatorul să observe și să reflecteze. Vorbește despre frumusețea formei umane și despre momentele simple ale existenței.