În această operă evocatoare, o figură se află în prim-plan călăreț, privind spre monumentala Sfinx ce se înalță în primul plan. Sfinxul, cu capul uman iconic și corpul de leu, se ridică în peisajul arid și desolant al Egiptului. Terenul din jur este de un bej pulbere, creând un contrast puternic cu cerul albastru bogat care se întinde infinit deasupra, sugerând un moment de liniște și contemplare. Îmbrăcămintea figurii, ce amintește de uniformele militare istorice, rezonează cu teme de cucerire și putere, împletind fără efort trecutul cu prezentul. Privirea îndreptată spre Sfinx evocă un sentiment de uimire și mirare, ca și cum figura ar fi într-un dialog cu însăși istoria.

Paleta de culori implică privitorul cu tonuri calde ale pământului, în contrast cu albastrul rece al cerului, creând un echilibru armonios. Jocul de lumină și umbră pe fața Sfinxului îi conferă o prezență aproape eternă, capturând un moment înghețat în timp. Această operă nu este doar o reprezentare vizuală; stârnește o profundă rezonanță emoțională — o contemplare a măreției și a naturii efemere a victoriei. Este înrădăcinată în contextul istoric al campaniilor egiptene ale lui Napoleon; aici, Sfinxul simbolizează istoria enigmatică care depășește epocile, invitându-ne să reflectăm asupra moștenirii puterii și ambiției.