Scena se desfășoară sub un cer palid și înnorat; un strat de zăpadă acoperă pământul și acoperișurile clădirilor care formează fundalul. Un grup de figuri este punctul central, corpurile lor aplecate înainte, ca și cum ar fi angajate într-un efort colectiv, cu spatele spre privitor. Figurile sunt un amestec de stiluri și culori, ca și cum ar lucra împreună. Compoziția sugerează un sentiment de scop comun, de a lucra împreună împotriva elementelor. Paleta mută de griuri, alburi și sugestii subtile de culoare evocă un sentiment de liniște.

Pensulația are o calitate deliberată, cu artistul folosind o tehnică reținută care se adaugă atmosferei generale. Formele sunt simplificate, conferind scenei o severitate. Capacitatea artistului de a capta starea de spirit, calitatea liniștită a unei zile de iarnă, este remarcabilă. Pictura are aproape o senzație cinematografică, ca o fotografie a unui moment suspendat în timp. Efectul general este de contemplație liniștită, invitând privitorul să ia în considerare semnificația mai profundă a scenei și viețile oamenilor reprezentați.