Opera surprinde o scenă de liniște neliniștitoare: un grup de figuri cocoțate precar pe ramurile unui copac noduros. Par a fi suspendate într-un spațiu nedefinit, formele lor indistincte, dar inconfundabil prezente. Utilizarea luminii și a umbrei de către artist este magistrală; negrele adânci ale ramurilor contrastează cu figurile palide, aproape fantomatice.

Sunt imediat atras de expresiile de pe fețele lor – sau mai degrabă, de lipsa lor. Ochii lor, acolo unde sunt vizibili, par să privească în gol, lipsiți de emoție. Modul în care artistul folosește lucrul cu linii, creând margini ascuțite și definite pentru a sugera forme, crește senzația generală de neliniște. Este o lucrare care evocă un sentiment de mister și prevestire; una care provoacă spectatorul să interpreteze narațiunea. Mă invită să contemplu aspectele mai întunecate ale naturii umane, greutatea așteptărilor sociale și ritualurile ciudate pe care le creăm.