Opera prezintă o figură solitară, o femeie, care domină pânza cu grația ei. Forma ei este drapată în veșminte fluide, redate în tonuri bogate și pământoase de roșu închis și maro, care cad în cascadă de pe corpul ei. Echilibrând o cană mare de faianță pe cap, o mână ridicată pentru a susține greutatea, în timp ce cealaltă se sprijină ușor de partea ei, creând un sentiment de calm seren. Artistul folosește cu îndemânare lumina și umbra pentru a sculpta trăsăturile ei, împrumutând expresiei ei o aură de contemplare senină.

Fundalul este ușor estompat, sugerând o scenă de crepuscul sau la lumina lunii. Un glob mare, luminos – probabil luna – proiectează o strălucire blândă asupra scenei, insuflându-i o calitate mistică. Tehnica artistului, cu accentul pe textură și perspectivă atmosferică, conferă operei o calitate atemporală, evocând un sentiment de frumusețe antică și experiență umană durabilă.