Opera prezintă o scenă de o simplitate uimitoare; o femeie cu pielea închisă la culoare și părul negru lung, curgător domină compoziția. Privirea ei este interioară, expresia ei senină, aproape meditativă. Lângă ea, stă o figură întunecată, poate inspirată de Polinezia, cu ochii mari fixați pe spectator, ținând un obiect care pare să strălucească. Fundalul este un roșu aprins, stabilind tonul pentru ceea ce este o reprezentare mistică și încărcată emoțional. Mâna femeii este ridicată într-un gest de binecuvântare sau poate o recunoaștere tăcută, o legătură între pământesc și spiritual. Utilizarea zonelor de culori îndrăznețe și plate este imediat evidentă, o marcă a stilului artistului. Această tehnică, combinată cu subiectul, creează o atmosferă care se simte atât antică, cât și profund personală.