Această lucrare captivantă oferă o privire în viața agitată a muncitorilor, complet angajați în munca lor, creând o scenă care aproape că vibrează cu sunetul lopăților care lovesc pământul și murmurul conversațiilor. Artistul a ales o paletă de culori estompate – gri, maro și ocre predomină – oferind lucrării o adâncime atmosferică care pare să evoce praful și murdăria străzilor pe care le construiesc. Fiecare figură este meticulos desenată, arătând o gamă de posturi care transmit fizicitatea și determinarea prezentă între muncitori.

Ceea ce mă impresionează cel mai mult la această piesă este modul în care compoziția creează un sentiment de unitate între muncitori; în ciuda sarcinilor lor individuale, par a face parte dintr-un întreg coerent, ilustrarea unui spirit colectiv. Contrastul dintre fundalul neclar și figurile definite din prim-plan atrage atenția privitorului asupra detaliilor activităților lor, scufundându-l în esența activității muncitoare, dar intenționată a vieții de zi cu zi din această perioadă. Se simte ca o celebrare a industriei și a muncii asidue, amintindu-ne de demnitatea din muncă, toate acestea având loc pe pânză cu o onestitate brută care vorbește mult despre aprecierea artistului față de clasa muncitoare.