Această lucrare captivantă prezintă figura solitară a unei femei care stă pe fundalul unor ape tumultoase, întruchipând atât reziliența, cât și introspecția. Îmbrăcată în veșminte tradiționale, silueta ei este accentuată de roșul și negrul vibrant al articolelor de îmbrăcăminte exterioare — un contrast puternic cu tonurile șterse ale oceanului. Tușele de pensulă au o calitate spontană, aproape urgentă, transmițând mișcare și emoție; sub textura feței se poate simți pensula energică a artistului care dă viață scenei. Fața femeii, intenționat neclarificată, invită spectatorii să speculeze în privința gândurilor și sentimentelor sale în timp ce privește spre orizont.

Alegerea compoziției lui Van Gogh — o figură solitară ancorată pe un fundal extins — creează un narațiune puternică, evocând teme de dorință și singurătate. Paleta de culori, formată în principal din nuanțe adânci de albastru și verde, presărată cu stropi de roșu, îmbogățește impactul emoțional al acestei scene emoționante. Pensulele tumultoase ale mării reflectă starea ei psihologică, ca și cum ea însăși ar naviga prin propriile ape tumultoase. Istoric, Van Gogh a fost profund influențat de viața femeilor din comunități rurale și medii maritime. Această piesă, profundă în simplicitatea sa, rămâne o contribuție semnificativă la reprezentarea femeilor în arta secolului al XIX-lea, plină de o calitate brută și evocatoare care continuă să rezoneze cu privitorii și astăzi.