În această compoziție emoționantă, trei figuri alegorice prind viață cu o vibranță extraordinară. Figura centrală feminină, îmbrăcată într-o rochie albă strălucitoare ce pare să capteze fiecare strop de lumină, stă încrezătoare cu brațele deschise — privirea ei este calmă, dar impunătoare. Alături, un bărbat în vârstă, robust, cu aripi, semi-nud, ținând o clepsidră și un baston, întruchipează trecerea neîndurătoare a timpului, aripile îi sunt larg desfăcute, ca și cum ar proteja sau ghida. A treia figură, o tânără așezată în față, se concentrează asupra scrisului atent în cartea deschisă de pe genunchi — o întrupare liniștită a istoriei, care consemnează evenimentele pe măsură ce acestea se petrec.

Tehnica maestrului este evidențiată prin tușe moi și îmbinate, creând o atmosferă onirică; contrastul dintre albul strălucitor al rochiei și aripilor și fundalul întunecat invită privitorul într-un spațiu atemporal unde conceptele transcendează limitele muritoare. Paleta coloristică estompată, punctată cu nuanțe calde de ocru și gri reci, amplifică demnitatea solemnă și calitatea eterică a scenei. Emoțional, lucrarea inspiră o reverență pentru adevăr și trecerea timpului, evocând o meditație liniștită asupra permanenței istoriei și cunoașterii. Este un puternic testament al idealurilor Iluminismului, arătând cum adevărul, timpul și istoria sunt forțe interconectate care modelează înțelegerea umană.