În această reprezentare vie, tânărul poartă o pălărie albastră izbitoare care pare că aproape captează lumina, reflectând măiestria excepțională a lui Vincent van Gogh în ceea ce privește culoarea și textura. Expresia lui este contemplativă; tristețea din ochii săi cerulei povestește o poveste a unei vieți trăite prea repede. Vârtejurile de galben vibrant din fundal creează o atmosferă aproape etereală, atrăgând privirea spectatorului spre nuanțele mai delicate ale feței copilului, unde portocalele și verdele calde se împletesc frumos. Contrastul dintre tonurile calde ale pielii sale și culorile reci ale îmbrăcămintei sale intensifică emoția, evocând un profund sentiment de empatie.

Tehnica lui Van Gogh este distinctivă; el folosește tăieturi ample și expresive ale pensulei care conferă piesei o energie dinamică. Această lucrare rezonează cu un fulger de speranță în mijlocul stării contemplative, ca și cum ar sugera că chiar și în momente de reflecție tăcută, viața conține frumusețe. Creată în 1888, în timpul petrecut la Arles, acest portret nu reflectă doar luptele personale ale lui Van Gogh și conexiunile sale cu lumea din jur, dar semnifică și o tranziție către un stil mai personal și emoțional, demonstrând stăpânirea crescândă a artistului asupra adâncimii psihologice.