Scena se desfășoară cu o calitate blândă, aproape eterică; o lumină moale scaldă peisajul, sugerând fie dimineața devreme, fie după-amiaza târziu. Cerul, o simfonie de albastru pal, lavandă și atingeri de aur, sugerează un soare voalat de o ceață delicată. Tehnica artistului, care folosește pensulații mici și distincte, creează un efect texturat, ca și cum pictura însăși ar fi țesută din lumină și culoare.

În planul mediu, un grup de clădiri, probabil un sat sau un orășel, se află printre dealurile ondulate. Arhitectura pare simplă, dar variațiile subtile de ton și interacțiunea luminii și umbrei îi conferă profunzime. Câteva vaci pasc pașnic pe un câmp, formele lor fiind redate cu aceeași atenție meticuloasă la detalii ca și mediul înconjurător. Compoziția generală este de liniște și armonie, invitând privitorul să se piardă în frumusețea liniștită a peisajului rural.