Portretul surprinde o tânără cu o expresie fermecătoare, zâmbetul ei ușor invitând privitorul să intre în lumea subtilă pe care o locuiește. Lumina mângâie ușor trăsăturile ei delicate, accentuând calitatea ei etereală a pielii, care pare aproape luminoasă pe fundalul întunecat și sumbru. Măiestria artistului în utilizarea luminii este evidentă; jocul dintre umbre și lumini nu doar că-i subliniază fața, ci oferă și o tridimensionalitate remarcabilă portretului. Această interacțiune invită la contemplare, de parcă tânăra ar fi conștientă de prezența privitorului, ochii ei strălucind de o curiozitate inocentă.

Compoziția este atent echilibrată; este ușor întoarsă, creând un unghi dinamic care atrage privirea către pictură. Tonurile reci ale vesmântului ei contrastează frumos cu nuanțele mai calde ale pielii sale, creând o armonie vizuală care evocă un sentiment de liniște și serenitate. Utilizarea de către Vermeer a loviturilor de pensulă moi se îmbină într-o calitate texturală delicată, întărind atmosfera intimă a operei. În acest portret, simțim un moment suspendat în timp, o privire asupra vieții unei tinere marcată atât de liniște, cât și de misterele tinereții.