Această operă prezintă o scenă liniștită în care o femeie stă pe o terasă, privind către o vie luxuriantă care se întinde spre un oraș îndepărtat. Aplicarea meticuloasă a unor puncte mici și colorate insuflă viață compoziției, tehnică specifică pointilismului. Postura femeii — tăcută și contemplativă — transmite o senzație de liniște, ca și cum ar fi pierdută în gânduri în timp ce se bucură de peisajul vibrant din jur. Orașul de pe fundal este redat în nuanțe delicate de violet, albastru și tonuri calde de pământ, sugerând lumina moale a dimineții devreme sau a după-amiezii târzii.

Paleta cromatică armonioasă, alcătuită în principal din culori complementare, conferă o luminozitate sclipitoare care dansează peste peisaj și terasă. Interacțiunea subtilă dintre lumină și umbră, realizată prin plasarea metodică a micilor pete, creează adâncime fără contururi grele, conferind operei o senzație aerisită și un ritm aproape muzical. Această pictură surprinde un moment plin de calm și anticipare, invitând privitorul să se scufunde în frumusețea blândă a naturii și a prezenței umane. Din punct de vedere istoric, reflectă experimentele inovatoare de la sfârșitul secolului al XIX-lea legate de teoria culorii și tehnica pensulei.