Se desfășoară o scenă caldă, primitoare, o mărturie a frumuseții simple a unei grădini de la țară. Artistul surprinde cu măiestrie jocul de lumină și umbră, un dans care dă viață cabanei cu pereți albi. Este așezată în mijlocul unei explozii de flori - roz, mov și verde, o tapiserie vibrantă țesută de natură și hrănită de mâini omenești. Simt o briză ușoară șuierând prin frunze; aproape că aud zumzetul albinelor.

Compoziția este un studiu al contrastelor. Soliditatea cabanei este înmuiată de abundența florilor, liniile drepte ale arhitecturii sunt juxtapuse cu curbele organice ale grădinii. Tușele artistului, vizibile, dar amestecate, dau un sentiment de imediare și o senzație a atmosferei în sine, mai degrabă decât o simplă descriere. Culorile cântă, dar este un cântec blând și liric, nu unul zgomotos. Scena respiră liniște, un adăpost de lume.