Pictura ne invită într-un peisaj industrial, o scenă plină de tonurile atenuate ale unei zile înnorate; aerul pare greu de mirosul cărbunelui și al pământului umed. Clădirile, redate în tonuri pământii de maro și gri, se îngrămădesc, siluetele lor fiind înmuiate de perspectiva atmosferică. Fumul se ridică din coșuri, o dovadă a activității pline de viață din interior. O potecă, uzată de timp, duce spre râu, unde barjele și bărcile se leagănă ușor pe suprafața apei. O figură solitară, siluetată pe fundalul peisajului, ghidează o căruță trasă de cai de-a lungul drumului, formele lor evocând un sentiment de determinare liniștită. Întreaga compoziție este o simfonie de tușe subtile, capturând esența unui moment în timp; un portret al industriei și al râului.