Opera surprinde o scenă senină a unui lac alpin; o simfonie de albastre și griuri reci domină pânza, evocând un sentiment de pace profundă. Munții înalți, acoperiți de zăpadă, se înalță în fundal, formele lor maiestuoase fiind înmuiate de atmosfera cețoasă. Artistul folosește cu măiestrie lumina și umbra pentru a sculpta peisajul, creând un sentiment de profunzime și vastitate. Apele liniștite ale lacului reflectă vârfurile din jur, dublând impactul vizual și adăugând un alt strat de liniște.

Tehnica artistului, în special în redarea suprafeței apei și a gradațiilor subtile de pe cer, este remarcabilă. Paleta de culori este reținută, dar incredibil de eficientă, transmițând senzația aerului proaspăt de munte. Compoziția este echilibrată, atrăgând ochiul peste pânză, din prim-plan, cu țărmul stâncos și copacii verzi, până la vârfurile îndepărtate. Este o scenă care vorbește despre puterea sublimă a naturii; un moment de contemplare liniștită; o poezie vizuală.