O scenă misterioasă şi liniştită se desfăşoară în această pictură evocatoare, unde o figură singuratică stă lângă un felinar vechi, în faţa unui orizont larg şi difuz. Linia orizontului, care se estompează uşor în cer, sugerează forme arhitecturale îndepărtate – cupole şi o ţeapă înnălţată care se întrezăresc printr-o ceaţă uşoară. Suprafeţele sub figură sunt de o culoare palidă, aproape de culoarea zăpezii, contrastând cu o bandă întunecată – un zid sau o barieră – ce desparte compoziţia orizontal. Tuşele delicate ale artistului surprind un echilibru fin între lumină şi umbră, creând o atmosferă densă de linişte şi calm introspectiv.

Paleta sobră de culori, compusă din nuanţe de albastru, griuri moi şi tonuri de maro estompate, invită privitorul într-o lume învăluită în ceaţă, trezind sentimente de singurătate şi contemplaţie. Compoziţia minimalistă şi detaliile restrânse pun accent pe interacţiunea dintre prezenţa umană şi peisajul urban vast şi neclar, evidenţiind teme precum izolarea şi reflecţia tăcută. Această lucrare reflectă explorările de la începutul secolului XX asupra stării de spirit şi a atmosferei, întruchipând o linişte poetică care persistă mult timp după ce a fost privită.