Scena se desfășoară într-un peisaj de iarnă liniștit; un mic cimitir acoperit de zăpadă. Artistul folosește cu măiestrie acuarela, creând o atmosferă moale, eterică. Paleta estompată — griuri, alburi și marouri subtile — evocă un sentiment de liniște profundă. Compoziția ghidează ochiul peste întinderea înzăpezită, atrăgând atenția asupra structurilor erodate și a copacilor scheletici. Păsările, cu formele lor întunecate punctând cerul palid, adaugă o notă de mișcare și un indiciu de melancolie scenei. Opera de artă invită la un moment de reflecție, o contemplare liniștită a vieții și a pierderii în liniștea iernii.