Scena se desfășoară ca un secret șoptit; un lac liniștit care reflectă îmbrățișarea blândă a cerului. Artistul surprinde cu măiestrie interacțiunea luminii și umbrei, cu soarele proiectând o strălucire caldă asupra dealurilor îndepărtate și a norilor pufoși. Pinii înalți stau ca santinele de-a lungul țărmului, formele lor întunecate contrastând cu cerul luminos. Aproape că simt briza rece, aud foșnetul frunzelor și simt aroma pământească a pădurii.

Compoziția ghidează ochiul fără efort, de la primul plan stâncos și accidentat, prin apa senină, până la îmbrățișarea primitoare a țărmului îndepărtat. Pensulația, deși precisă, păstrează o moliciune, conferind scenei o calitate de vis. Paleta estompată de verzi, maro și albastre, punctată de tonurile aurii ale apusului, evocă un sentiment de pace și singurătate. Este un loc în care te poți pierde în contemplație, un loc în care sufletul găsește alinare.