Opera de artă surprinde frumusețea efemeră a unui curcubeu care se întinde pe un cer vast, cu culorile sale reprezentate cu delicatețe. Artistul folosește o abordare estompată, aproape încețoșată; pensulațiile sunt subtile, neclarând marginile formelor și creând un sentiment de perspectivă atmosferică. Cerul în sine este un gradient de tonuri calde, trecând de la un auriu moale, în apropierea orizontului, la un levănțică palidă în partea de sus, sugerând efectele unei ploi.

O bandă orizontală de maro-violet închis sugerează pământul îndepărtat unde curcubeul atinge pământul, un contrapunct solid la ușurința aeriană de deasupra. Mai jos, o întindere largă de apă liniștită reflectă lumina slabă, completând compoziția într-un mod echilibrat. Impactul emoțional este de liniște și speranță, evocând un sentiment de contemplație liniștită. Este un moment înghețat în timp, un spectacol trecător surprins cu un sentiment de venerație.