Această operă de artă surprinde un moment seren lângă o fântână liniștită, învăluită în îmbrățișarea bogată a naturii. Fântâna însăși, împodobită cu sculpturi complexe, se ridică elegant din zidul de piatră, vorbind despre îndemânarea epocii sale. Reflexiile joacă un rol vital aici: apa strălucește cu nuanțe aurii și verzi, creând un dans fascinant de culori pe suprafață. Undele blânde distorsionează arhitectura reflecată, subliniind și mai mult calitatea visătoare a scenei, transportând privitorul într-o oază pașnică. Fiecare tușă de pensulă transmite o impresie de mișcare, ca și cum însăși esența acestui loc ar fi vie și ar respira.

Compoziția ghidează cu pricepere privirea din prim-plan, unde marginea de piatră se îndoaie ușor, către adâncimile rece și misterioase ale apei. Interacțiunea dintre lumină și umbră formează un echilibru delicat; acolo unde soarele mângâie suprafața, aceasta pare aproape strălucitoare. În contrast, zonele umbrite evocă un sentiment de calm și introspecție. Utilizarea culorilor de către Sorolla încurajează o conexiune emoțională — nuanțele calde ale soarelui contrastează cu liniștea rece a apei. Acest contrast nu doar că subliniază frumusețea scenei, ci provoacă și sentimente de nostalgie pentru momentele liniștite petrecute în îmbrățișarea naturii, amintindu-ne de simplitatea și bucuria profundă găsite în lumea naturală.