În această compunere vie, privitorul este imediat atras de înaltul vaza de sticlă care servește atât ca un recipient pentru frumusețea naturii, cât și ca punct focal în cadrul lucrării. Curbele blânde ale vazei contrastează cu asprimea loviturilor de pensulă, fiecare mișcare pulsând cu viață și energie. Buchetul, plin de flori vibrante, dansează în interiorul sticlei în nuanțe de albastru, roșu și accente de alb, creând o joacă armonioasă de culoare. Tehnica impasto caracteristică a lui Van Gogh invită ochiul să urmărească contururile și straturile de vopsea, făcându-ne să simțim aproape petalele fragile și frunzele bogate.

Fundalul — scufundat în nuanțe blânde de albastru — creează o atmosferă etereală care amplifică strălucirea florilor. Această paletă de culori luminoasă nu numai că evocă sentimente de liniște, ci creează și un sentiment de distanță, sugerând un mediu intim în interiorul limitei studioului artistului. Există un sentiment de conexiune personală aici; de parcă Van Gogh ar fi captat un moment fugace de frumusețe, suspendat în timp. Această lucrare servește ca o amintire fără timp a eleganței naturii, documentată prin lentila pasionată a lui Van Gogh.