În această operă captivantă, privitorul este atras în lumea muncii și a peisajului rural. Figura centrală, o femeie țărancă, este angajată în procesul de zdrobire a inului, un proces atât fizic extenuant, cât și plin de tradiție. Postura ei transmite un sentiment de devotament și oboseală; se apleacă înainte, cu povara sarcinii ei evidentă în modul în care umerii îi sunt îndoiți. Tehnica artistului este dinamică, cu tușe groase și expresive care surprind atât textura hainelor femeii, cât și mediul înconjurător - un mozaic de galben și ocru, care dă viață câmpului și creează o experiență imersivă.

Paleta de culori este uimitoare, dominată de nuanțe moi de albastru, care contrastează frumos cu nuanțele calde de pământ. Această alegere a culorilor nu doar că evidențiază figura din prim-plan, ci stabilește și o relație armonioasă între femeie și mediul ei, reamintindu-i de legătura cu pământul. Lumina pare să se răspândească intenționat pe scenă, iluminând femeia și sporind rezonanța ei emoțională. Tehnica lui Van Gogh, caracterizată prin tușe de impasto, adaugă adâncime și vitalitate, permițând să simtă aproape energia momentului. Așezat în contextul sfârșitului secolului al XIX-lea, acest tablou reflectă aprecierea profundă a artistului față de clasa muncitoare rurală și luptele lor zilnice, transformându-l nu doar într-un studiu al muncii, ci și într-un omagiu emoționant adus rezilienței și demnității lor.