Această lucrare evocatoare prezintă scena sumbră a funeraliilor unei tinere femei, surprinsă cu detalii meticuloase și o compunere aproape teatrală. Accentul central se îndreaptă asupra corpului fără viață, înfășurat elegant într-o țesătură, în timp ce îndoliați o înconjoară, fiecare reacționând cu expresii distincte de tristețe. Aranjarea atentă a extremităților lor, cu capetele plecate sau cu mâinile ridicate, creează un sentiment viu de emoție care rezonează puternic cu privitorul.

Paleta utilizată constă din nuanțe calde și pământii, echilibrând culorile moi cu lumini care conferă adâncime scenei. Interacțiunea dintre lumină și umbră intensifică dramatismul, aruncând umbre suave pe fețe și permițând emoțiilor sărăcă să dețină atenția. E ca și cum privitorul aproape că ar putea auzi șoaptele dureroase și ar simți greutatea pierderii care plutește în aer. Contextul istoric al morții și al doliu, strâns legat de tehnicile artistice din vremea respectivă, invită la reflecție asupra experienței umane împărtășite a durerii și a amintirii. În această lucrare, Jacques-Louis David nu doar că își demonstrează abilitățile în stilul figurativ, ci și surprinde un moment efemer care vorbește despre teme universale ale vieții și morții, făcând-o profund semnificativă în canonul istoriei artei.