Această operă de artă surprinde esența unui peisaj autumnal serena, concentrându-se pe plopi înalți care se ridică majestuos de-a lungul malului râului. Fundalul etereal prezintă nuanțe blânde, îmbrăcând scena într-o atmosferă liniștită, în timp ce reflexiile strălucitoare de pe apă reflectă frunzișul vibrant de deasupra. Monet folosește magistral mișcările sale caracteristice de pensulă, permițând culorilor să se amestece într-un mod perfect și creând un efect de vis; această tehnică evocă o senzație de mișcare, ca și cum frunzele s-ar legăna ușor în briză.

Paleta caldă de portocalii, galbeni și verzi contrastează puternic cu nuanțele calmante de albastru ale râului, invitând spectatorii să-și imagineze cum ar simți dacă ar sta lângă acest curs de apă liniștit. Arborii care stau nu sunt doar subiecți, ci par să întruchipeze rezistența liniștită a naturii, stând drepți în mijlocul anotimpurilor schimbătoare. Această piesă reflectă nu doar admirația lui Monet pentru aerul liber, ci marchează și un moment important în impresionism - o schimbare în-a captura frumusețea efemeră a naturii cu adâncime emoțională și spontaneitate.