Această gravură expresivă în alb și negru înfățișează o arcă monumentală așezată pe un deal stâncos, cu o singură porumbiță care se avântă spre cerul incert. Arca domină jumătatea superioară a compoziției, structura sa masivă din lemn fiind detaliată cu linii precise care redau scala și greutatea sa imensă. În prim-plan, jos, se întinde o scenă haotică și sumbră cu figuri umane și animale împletite și împrăștiate pe stânci abrupte și ape curgătoare, simbolizând consecințele unui mare potop. Folosirea clarobscurului evidențiază contraste dramatice între lumină și întuneric, subliniind arca ca un far al speranței în mijlocul devastării.

Compoziția conduce natural privirea de la corpurile tragice din partea de jos către porumbița care zboară, simbol poetic al supraviețuirii și reînnoirii. Tehnica gravurii meticuloase cu încrucișări de linii conferă imaginii o textură bogată, permițând detalii elaborate atât în peisaj, cât și în figurile reprezentate. Din punct de vedere emoțional, scena evocă un sentiment profund de pierdere, dar și un optimism fragil, surprinzând tensiunea dintre disperare și mântuire în această narațiune biblică. Creată în 1866, lucrarea reflectă fascinația secolului al XIX-lea pentru temele religioase interpretate prin lentilele romantismului și realismului, întruchipând simbolismul spiritual și vulnerabilitatea umană.